Ce-mi Iese Mie Când Mă Gândesc La Mămăliguţă
articol scris de kikomica blog sufletpentruhrana.blogspot.com
Până la vârsta asta nu am făcut niciodată mămăliguţă. Nu că nu mi-ar fi plăcut, doar că aveam în cap că e aşa, the ultimate thing în materie de bucătărie tradiţională. Auzisem tot felul de poveşti cum că trebuie să ai grijă cum o faci că riscul e mare să-ţi iasă cocoloaşe. O întreagă filosofie, cred eu acum, bazată pe dorinţa unora de a mitiza la maxim bietul şi simplul produs culinar strămoşesc.
M-am riscat într-o zi. Gata, fac mămăliguţă! Cu ce o să o mănânc, însă? Trebuia să fie ceva uşor, că afară erau 40 de grade (da, asta s-a întâmplat în urmă cu vreo lună jumate, dar rătăcisem pozele şi fără ele nu puteam exemplifica corespunzător). Aveam în casă vinete şi ardei gras. Păi să fac o tocăniţă. Şi am făcut-o!
Am folosit:
3 vinete mari
5 ardei graşi
1 ceapă mare
jumătate de piept de pui deyosat
foi de dafin
sare
ulei
apă
Ce-am făcut a fost că am copt vinetele şi ardeii. Ca să evit toată tevatura, fumul şi mizeria, fac chestia asta în cuptor. Îmbrac fiecare vânătă/ardei în folie de aluminiu şi le pun pe tavă. Bag la cuptor şi verific după 20 de minute dacă s-au înmuiat sau nu (pur şi simplu apăs cu degetul). Dacă nu, le mai las, dacă da, le scot şi le las să se răcească.
Se răcesc, apoi le curăţ şi le pun la scurs (în strecurătoarea mare sau pe fundul de lemn înclinat). Durează ceva, mai ales în cazul vinetelor. E bine să ai răbdare, însă, că altfel rişti aiurea să îţi iasă mâncarea amară. Să zicem că a durat oră.
În ora asta numai bine că apuci să cureţi ceapa şi să o toci mărunt. Să speli bine pieptul de pui şi să-l tai cubuleţe.
După ce a trecut ora, am pus oala pe foc (mic) şi am călit mai întâi ceapa în câţiva stropi de ulei şi două linguri de apă. Am pus şi puiul peste ceapă, până a prins culoare arămie şi apoi am adăugat bucăţelele de vinete şi ardei pregătite în prealabil.
Tocăniţa a fost gata în jumătate de oră. Cum ziceam, la foc mic, amestecând din când în când ca să nu se lipească. Cu 10 minute înainte să sting focul, am rupt 4 foi de dafin şi le-am aruncat în oală. Într-un minut bucătăria devenise paradis pentru pofticioşi!
Super-uşoară, absolut yummie!
A doua zi, pentru că mi se părea că am descifrat toate secretele mamei şi bunicii cu reuşita mea viyavi de mămăliguţă, nu m-am putut abţine şi am repetat figura pentru clasica MBS (mămăliguţă cu brânză şi smântână). Cu multă SSSSSSS, cum îmi place mie şi nu-mi dă nimeni, la niciun restaurant!!!
