Ce-mi Doresc Eu...noua, In 2012 (crosetand La 2012 - 2)
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Postare traditionala deja. In prima zi din an, hop si eu cu lista de...nici nu stiu cum sa le spun: dorinte, obiective, sperante. Cred ca sunt cate putin din fiecare. Asadar in 2012 vreau, vreau, vreau:
1) sanatate. Iep, o sa zica lumea ca dorinta asta este un cliseu. Nu in mintea mea. Cele mai grele zile sunt cand unul din noi, fie noi, fie copiii suntem bolnaviori. Nimic nu e mai greu si mai frustrant. Asa ca da, cu cea mai mare sinceritate imi doresc...ne dorim sanatate. Sanatate pentru toata familie: parinti, bunici, copii, unchi, verisori etc. etc.
2) sa slabesc. Daca as fi primit cate o suta de euro pentru fiecare data cand mi-am propus ferm chestia asta anul trecut, cred ca as fi mai bogata cu vreo.....300 de euro lol. Am vrut dar n-am fost in stare sa ma adun. Acum aproape nu ma mai suport. Si cred ca nici corpul meu nu ma mai suport. Am observat ca retin si apa, intre oasele de la mana am pernite umflate de apa, la fel si la pulpe, le simt, nu ne nici o indoiala, trebuie sa iau masuri. Dar cum petrecerea oficiala de iarna se termina pe 8 ianuarie (cel putin pentru noi), adica dupa Sfantul Ion, atunci o sa ma pun si eu pe treaba. deja mi-am facut o schita de meniu pentriui primele trei saptamani, dieta e deja cea stiuta, dieta Riina, vreau sa merg si la cumparaturi pentru aprovizionare caci e teribil de greu sa tii dieta cu ce s-o nimeri in frigider, nooooo, acolo trebuie sa am ce imi trebuie si ce am voie pe zile. Dar despre asta vom mai tot vorbi, caci daca am calculat corect (hehe) daca ma tin de treaba, abia la anul pe vremea asta ma voi putea lauda cu o silueta ca pe vremuri. Adica o silueta de dinainte de prima sarcina.
3) sa fiu mai eficienta. Toata ziua trebulaiesc, pun la loc, aranjez si parca nu se termina niciodata. Eu fac intr-o parte, vitejii mei ma lucra in alta parte si tot asa. Pana la urma, va trebui sa cobor militaria din pod caci nu se mai poate asa. Nici nu-mi place sa fiu cu gura pe ei nu deranja acolo, nu fa aia, nu fa ailalta - in parte, mi se pare ca asta e unul din farmecele copilariei dar parca totusi....mai cu limite. Nici nu sunt sigura ca nu mi-as bate gura degeaba, Andrei e doar la inceputul inceputului in ce priveste ordinea si curatenia dar nu scapa el. Soacra si cumnata mea au fost chiar amuzate de planurile mele razboinice si mi-au urat succes in aceasta intreprindere...temerara. Si se vedea pe fetele lor ca sunt sigure ca e activitate sortita esecului. Nu sunt sigura ca n-au dreptate, in fond ele au ceva mai multa experienta in spate.
O sa incerc sa ma tin de planificarile mele obisnuite. Mai ales de doua luni de cand am inceput terapia zilnica cu Andrei, am ajuns sa nu duc la capat tot ce mi-am propus. Si uite asa, am ajuns in ultima z a anului (adica ieri), sa incep "glorios" ziua, dezinfectand sifoanele din bai si curatand nitelus maniac dusul, activitati pe care n-am mai reusit sa le fac ca lumea de doua luni si s-a vazut, caci incepuse sa miroasa nitel in baie de la sifoanele neglijate. Macar daca n-as fi uitat sa pun zilnic apa in ele, nu s observa nimic. Asta este. Noi sa fim sanatosi.
4) Aveti cumva o solutie pentru incetinit timpul? Este unul din lucrurile care ma innebuneste. Parca nu-mi mai ajung 24 de ore, tot timpul sunt pe fuga, sunt grabita, parca ma fugareste permanent o avalansa ce ma pune pe fuga. Ce as putea sa fac sa ma simt mai relaxata? Sa rasuflu adanc si sa ma simt linistita. Incerc sa capat acest sentiment facand loc in program pentru momente doar ale mele. Poate fi un egoism dar fara aceste momente imi pierd echilibrul. Blogul, fotografia, bautul cafelei....Dar nici acestea nu mai sunt momente de tihna caci am ajuns tot pe fuga sa le fac. Ba chiar am ajuns sa ma bucur ca apuc sa le fac. Oare exista femei care sa le faca pe toate si sa nu se simta ca fugarite de o haita de...probleme restante?
Totusi sunt sigura ca va veni o zi incare voi privi in urma si nu-mi voi aduce aminte decat ca a fost tare tare bine. Eh, memoria selectiva este un mare dar de la Domnul?
5) Sa am mai multa grija la viata spirituala. Imi place teribil de mult o vorba a parintelui Arsenie Boca "Daca nu poti vorbi copiilor despre Dumnezeu, vorbeste-I lui Dumnezeu despre copiii tai." (citat aproximativ)
Eu as spune ca sunt in situatia in care pot vorbi si copiilor despre Dumnezeu si lui Dumnezeu despre copiii mei. Sper doar sa fiu suficient de vrednica ca sa fiu ascultata.
Nici nu mai stiu....Mai aveam si alte ganduri? Nici nu conteaza asa de mult. E vorba aceea, cred ca a lui John Lennon: Viata e acel lucru care se intampla cat timp noi ne facem planuri. Asa ca sa lasam vorba si sa traim fiecare zi cu bucurie.
Un an fructuos si plin de bucurie si pentru tine, drag cititor!
