Ce Am Mai Gatit
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Mai intai cu gateala, a fost una din zilele acelea groaznice in care, cum ziceam mai in gluma, mai in serios, in postarea anterioara cu Food Revolution Day, iti vine sa iti bagi cracii in gatitul de la zero, mai ales cand frontul de lucru are la baza niste papornite pline ochi de stevie cosita odata cu iarba, o lada de splendid leustean, frumos, dar mult nene, ceapa si usturoi scoase din asprul pamant dobrogean, ce mai …
E una din zilele in care te gandesti ce destepti sunt aia de la Mc sau altii ca ei, ai acolosa deja totul in cutiuta, folie, punga, pui in vasul x un numar de y minute = mancare.
Chiar si la carciumi scumpe, cu staif, se folosesc destul de multe semipreparate pentru ca, explica un bucatar de la un restaurant cu renume, nu merita sa pui omul sa munceasca la un pachetel de primavara cand cele congelate sunt foarte bune.
Ei bine, la cantina merita. Cititi articolul lui Cristi Roman despre bucataria iadului, desigur ca experienta nu este decat vag comparabila, dar mereu ma gandesc la el in anumite zile in care mai aud si un: astazi nu este macar aglomerat.
El povesteste si prezinta acolo chestii, eu inca nu am curaj sa cer acordul participantilor, marea diferenta este si in marimea lucrarilor de acolo, de la Dublin, dar si in tipul preparatelor, o sa incerc sa descriu si eu ca el, dar mult mai vag, o zi oarecare, din asta neaglomerata.
Cu mentiunea ca, spre deosebire de Cristi Roman eu fac munca voluntara, da? Sigur, mananc si gust, dar pretul …
Deci pe la un 7 asa se incepe, pe la un 14 se incep operatiunile de descarcerare (desi in balamucul ala se lucreaza cat se poate de curat, daca se poate, fiind doar doua gratare, daca se aglomereaza cererile de peste si gratar de carne, trebuie mereu spalati monstrii aia incinsi, pentru ca, nu e asa, nu se pune pestele dupa carne, stiu ca nu multi respecta, am mancat un gratar magnific, porc cu gust de macrou, la Rustic, odata).
Ceapa si sandwich-urile sunt pasul unu, cererea e mare de sandwich-uri cu snitele, parjoale sau pui shanghai asa ca din primele minute duduie focul, in snitele se pun si cartofi prajiti si legume sau muraturi, din secunda in care se intra in bucatarie nu se mai sta.
In functie de meniu se trece la curatat si spalat, ras si tocat, oricum, ceapa e prima pe lista, urmata de morcovi si cartofi. Cartofi care se spala intai in coaja, pe urma decojiti si apoi se mai clatesc odata taiati.
Daca se vine cu marfa de contrabanda, se munceste la curatat buruieni, stevie, loboda, ce e. Daca e cantitate prea mare, se pune la congelator pentru alt “from the scratch”.
Aproape obligatoriu urmeaza o tava de dulce (placinta, negresa, simple), piure, ciorba de burta, mamaliga, ciorba de perisoare, sunt omniprezente (sau aproape). Fiecare face de toate, in functie de ce e nevoie, e drept ca bucatareasa rar spala, numai in caz de extrema urgenta, dar nu se plictiseste, pentru ca oricat de stufos este meniul si oricat de divers de la o zi la alta, intotdeauna va fi minim unul care va cere altceva, nu complicat, oua cu branza, omleta, salata cu pui la gratar, nu e mare inginerie, dar cand opt ochiuri plus cuptorul sunt ocupate, isi cam ia de dulce.
Se face in paralel cu servitul la masa si catering, suna omul, cere, i se pregatesc pachete, i se dau. Pare simplu dar cand asta se intampla in paralel cu cererile de la mese, e posibil sa iasa nitel balamuc: care a avut la pachet si care in sala? Cine voia fara sare, ciorba fara verdeata? Smantana extra? O portie jumate de din aia si meniul unu cu ciorba de la meniul trei si desertul de la meniul sase?
Ma rog, ati inteles ideea, sapte ore efectiv se sta pe roti. Dupa aia, se mai linisteste treaba si eu plec, ca asa am programul de voluntar in campul muncii si, sincer, nici nu duc la fel de mult ca fetele alea care fac asta de cand se stiu.
Ieri ne-am incadrat in “from the scratch” asa ca la noi in general e zilnic food revolution day, in afara de stevia aia nenorocita am mai facut (nu eu, sa fie clar, da? toti facem, eu sunt maestru “piureiator”) urmatoarele (ce mai tin minte): ciorba radauteana din porc, supa de linte, supa cu galusti, cirba de am uitat ce cu taitei de casa, snitele cu ciuperci, pomana porcului (cu, Allah damn it, usturoi verde mic, from the scraciu ma-sii), tocanita cu carne de porc (ihi, ceapa verde, usturoi verde, uuuu), valdostana, rulada la cuptor (gen Stefania, meatloaf sau polpetone), salata de vinete, sarmale de post, sigur mai erau dar am uitat. Si, da, cum spuneam, aproape zilnic se schimba meniul.
Bine, peste cele de mai sus, cererile de minuturi, cum spuneam, omlete, ochiuri, ficatei, gratare, cordon bleu, cas pane, MBS, d’astea.
Zilnic vine si ia masa la noi un nevazator care seamana ingrozitor de tare la moaca si vorba cu o ruda de-a mea. El plateste mai putin (are pensie bunicica, nu vrea de pomana), dar are cereri speciale, adica nu ii plac anumite chestii, de exemplu sarmalele, i se da o zeama in bol mai mare decat cele normale si un fel doi in care ii maruntim carnea, in general mananca mancare cu carne si vine cu painea lui in plasa.
Ieri a mancat radauteana si tocanita de porc si a fost foarte multumit. Suparat ca nu a avut desert, se terminase nu mai stiu ce linzer era. Cand am plecat eu se incepusera pregatirile pentru multe sarmale, se dau comenzi in weekend pentru pomeni, ma rog, chestii din astea, nu am participat caci imi respect programul, dar cine lucreaza acolo, mai are de munca mult dupa ce plec eu.
Mai e un domn simpatic care vine cu un cornet plin ochi cu ardei iuti si isi ia o ciorba de burta la care mananca toti ardeii, politia care vine la ciorba de burta de dimineata cand abia e gata, taximetristii, oricum cica nu mai sunt as amulti clienti ca pe vremuri. (OMG, bine ca nu am nimerit atunci)
O chestie destul de rara la carciumi, nu exista ziua aia de curatenie saptamanala in care se intoarce totul cu curu-n sus pentru ca asta se face zilnic, e destul de obositor sa faci in paralel si sa straluceasca peretii, mai ales ca nu toate sculele sunt noi si bec, e cantina, nu e Marriot.
Sincer, la inceput nu ma asteptam sa gasesc la o cantina micuta si ascunsa, atata respect pentru client, de la curatenia veselei pana la cea din bucatarie si tratarea cu respect a alimentelor, auzisem (si vazusem) multe povesti. Desigur ca asta depinde mult de cel ce da cu biciul in locanta.
Cum inca nu m-am incumetat sa fac poze de la fata locului, va arat cu ce am venit la pachet, de obicei nu se vine cu nimic la pachet, se mananca acolo, dar ieri am primit cadou pentru prestatie din piureul facut de mine si din rulada de carne facuta de sefa si sefu’ (a iesit excelenta, din carne de porc buna, nu grasa, cu multe verdeturi din gradina, usturoi, ceapa, bio, ce mai).
A, mai e o chestie neplacuta, nu e zi fara tocat varza. De mana. Incep sa urasc varza.
Mai voiam sa va povestesc de inspectia facuta in magazine, ca sa completez articolul de la easypeasy, dar nu mai am vreme si iese ditamai cearceaful de articol, asa ca daca ajung sa reciclez sticlele de plastic, poate mai adaug un magazin si revin mai pe seara sau maine. Desi maine dimineata Casi are intalnire cu o doamna care o sa o lase cu pielea in curu’ gol, mai vedem, momentan va dorim:
rororo
