Cateva Impresii De La Premierea Galei Blogourmet 2011
articol scris de radupopovici blog reteteleluiradu.ro
Iată că a luat sfârşit prima ediţie a Galei Bloggerilor Culinari. Prima ediţie, căci organizatorii, adică echipa care conduce restaurantul „The Harbour”, şi-au arătat disponibilitatea de a continua în anii viitori.
Am fost invitat să particip la festivitatea de decernare a premiilor de pe data de 24 februarie 2012, şi să oficiez decernarea premiilor uneia dintre categorii, aşa că pot să vă prezint câteva observaţii şi păreri de la faţa locului.
Ştiu că ştiţi că am colaborat în lunile din urmă cu „The Harbour”, organizând acolo câteva degustări de condimente, dar acest lucru nu mă va împiedica să fie cât se poate de sincer şi de obiectiv.
Mai întâi câteva impresii despre participarea la această gală. Nu au fost prezente multe dintre blogurile pe care eu le apreciez a fi foarte bune. Nu vreau să dau nume, căci sunt sigur că mai toţi ştiţi care sunt acele bloguri. Sunt convins că unii dintre bloggerii cunoscuţi ori nu au timp să mai participe la concursuri, ori consideră că au atins un anumit nivel şi lasă deschis acest gen de competiţie blogurilor mai tinere.
Mai există un motiv pentru care unii au ocolit această gală, şi anume faptul că votul publicului a fost criteriul principal după care s-au selectat finaliştii. Nu vreau să intru în amănunte şi să explic de ce nici eu însumi nu agreez deloc această manieră de votare; sunt însă absolut convins că ea a îndepărtat multe bloguri, în special cele care au ajuns să aibă vechime, influenţă şi trafic.
Un blog se adresează publicului. Are, în mod clar, această destinaţie. Cu toate acestea, nu blogurile cele mai bune au, neapărat, şi cei mai mulţi cititori; este şi normal să fie aşa, căci publicul are, în general, criterii de apreciere care ţin seama de necesităţile sale şi nu de valoarea blogului. Votul publicului ar fi, într-un fel, justificat, în alt fel dimpotrivă.
Eu continui să cred că o jurizare asigurată exclusiv de jurnalişti culinari (atenţie, nu din bucătari, somelieri sau restauratori), care înţeleg perfect fenomenul de blogging şi care pot aprecia atât calitatea scriiturii şi a fotografiilor, cât şi cea a detaliilor tehnice şi a reţetelor, dar mai ales calitatea informaţiilor oferite de un blog, ar fi mult mai potrivit.
Revenind la concurenţi, am remarcat o oarecare discrepanţă, căci la gală au participat câteva bloguri bune şi foarte bune, ţinute de profesionişti sau măcar la nivel de profesionist, care s-au şi detaşat de celelalte şi care au obţinut chiar mai multe premii (printre acestea cele ale lui Nico Lontras, Uica Mihai, Ciolacu Ana-Maria, Marcel Iorga), şi altele aparţinând începătorilor, cu calităţile şi defectele acestui nivel. Lista câştigătorilor o puteţi găsi aici.
Câteva cuvinte şi despre premii. La multe concursuri, ce-i drept mai puţin în ultimii 1-2 ani, premiile au fost adesea aproape simbolice. De data aceasta însă, sponsorii şi-au luat treaba în serios. Premiile, din câte am înţeles, au fost consistente ca valoare şi au constat din… ustensile necesare unui blogger, oferite de Logitech, Bilancia şi Bristot, de la suporturi pentru laptop până la roboţi de bucătărie.
Distincţiile, sub forma unui hublou de corabie, mi s-au părut foarte originale, bine lucrate şi în ton cu specificul restaurantului „The Harbour”. De remarcat că cel mai adesea premianţii primesc doar o diplomă. „The Harbour” a avut această ideea, care face ca premiile lor să fie deosebite; această grijă pentru detalii de calitate spune, şi ea, câte ceva despre eforturile întreprinse pentru organizarea galei.
Fiindcă am scris cuvântul „organizare”, trebuie să apun că a fost, probabil, cea mai bună pe care am vazut-o eu la vreun eveniment de acest gen şi ştiu că a implicat eforturi considerabile, atât băneşti cât şi de logistică. Tot respectul pentru munca depusă şi banii cheltuiţi.
Vedeam pe feţele chelnerilor cât de concentraţi erau, de asemenea cât de emoţionaţi erau cei din management. Toţi păreau obosiţi, dar gata să facă faţă pentru cele câteva ore care urmau.
Dacă ar fi să sintetizez într-o singură frază senzaţia lăsată de gazde, este că au fost extrem de amabile şi foarte prezente… în mod discret. Aşa trebuie să fie gazdele. Mereu lângă tine atunci când ai nevoie de ele, dar fără să-şi impună prezenţa sau să eclipseze invitaţii.
Un lucru spectaculos, pentru mine, a fost realizarea legăturii video cu participanţii rezidenţi în alte oraşe şi ţări, care nu au putut fi prezenţi în Bucureşti decât prin intermediul tehnologiei digitale. Aceştia au putut fi prezentaţi publicului şi au putut adresa invitaţilor câteva cuvinte, de pe ecranele televizoarelor din restaurant. Un astfel de efort întreprins de organizatori denotă, după mine, respect pentru eveniment şi pentru participanţi.
Un alt lucru extrem de plăcut a fost formaţia care a asigurat fondul muzical. Am înţeles că se numeşte „The Breeze” – sper să nu greşesc – şi a fost de un profesionalism desăvârşit. Melodii bine alese, bine interpretate, fără a acoperi evenimentul, ba reuşind chiar să-l completeze într-un mod fericit.
Mâncarea a fost nu doar suficientă şi diversă, dar şi bine gătită şi gustoasă. A fost una dintre puţinele ocazii din ultimele luni când am simţit nevoia să-mi mai umplu o dată farfuria. Nu am făcut-o, căci mă feresc să mănânc mult seara, dar aţi înţeles ce vreau să spun. Barul, la fel, a fost la înălţime.
Prezentatorul evenimentului a fost Cosmin Tudoran, de la „Cassa Loco”. Este extrem de dificil să fii un bun prezentator; nu eşti pus acolo, cu microfonul în mână, doar pentru a citi câştigătorii. Trebuie să fii nostim, optimist, zâmbitor, să impui atmosfera în care se desfăşoară evenimentul. Oamenii de show ştiu cum să facă aceste lucruri, căci sunt antrenaţi. Dacă ar avea şi cunoştinţe gastronomice şi s-ar documenta temeinic despre cei pe care urmează să-i prezinte, pot face o treabă a naibii de bună.
Cosmin este o persoană obişnuită să vorbească în faţa publicului, a avut vervă şi prezenţă scenică, deşi s-a simţit pe alocuri că nu cunoaşte destul de bine domeniul (mă refer la domeniul culinar şi de jurnalism culinar). A avut însă o prestaţie mult mai bună decât am văzut în alte ocazii, iar uneori a dat dovadă de un umor de bună calitate.
Concluzie:
Nu ştiu dacă am acoperit toate aspectele, în definitiv am căutat şi eu să mă simt bine şi să conversez cu amicii veniţi la faşa locului. Am povestit lucrurile aşa cât le-am putut observa în cele 3 ore cât am fost prezent acolo.
Cu excepţia câtorva mici scăpări, neimportante de altfel, nu am observat practic niciun defect de organizare demn de a fi menţionat. Am plecat de la „The Harbour” cu o bună impresie şi cred că această gală poate fi o excelentă motivaţie pentru mulţi dintre bloggeri.
