Casi, Cai, Copii, Calareti
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Inutil de spus ca axiomatic ceea ce am scris in titlu inseamna ceva de vis. Dar nu mereu si nu in toate conditiile, rar am intalnit atatia oameni normali (cu capul pe umeri, buni, neisterici, deschisi) ca la calutii nostri, unde v-am mai plimbat odata, la Top Class Riding CLub.
O sa spuneti ca este evident ca acolo unde sunt cai e lumea serena, senina, iubitoare de vietuitoare. Fara sa va dau exemple, ca nu isi au rostul, va spun ca nu e asa. Aici nu am intalnit nici macar o persoana rea fata de caini, nu am vazut nici macar un cal rau tratat si, cu toate ca cine s-a sovit de domeniu, e de munca pentru a intretine ceva de calitate (calitate vine de la CAL, nu?) oamenii si animalele sunt fericite.
Dimineata plina de nori, parca de a naibi, sa ne arate ca ne primeste cu bratele deschise, atat pe mine, care nu mai am voie sa incalec cat si pe Casi, care nu avea dreptul la viata, s-a transformat intr-o amiaza insorita de mai mare dragul.
Am avut emotii cu Casandra, nejustificate mai tarziu, dar orice inceput e greu, mi-a fost teama ca nu se va intelege cu cainii de la baza (s-au marait nitel dar s-au impacat cu vizitatoarea cu mers in X) sau, si mai rau, ca se va speria de cai si zgomote.
Inceputul intalnirii a fost genial: cai! Cai! Cai! Ce-s aia cai?
Cainii ma latra, caii ma necheaza (Tara zmiorcaia sonor dupa Mimi), eu o sterg acasa (cum i-am dat drumul din lesa, tule-o).
Ferm convinsa ca in jumatate de ora o sa trebuiasca sa o iau de acolo am arestat-o la pandaimosu ca sa fac si eu o poza, doua si sa salut lumea.
Asa arata un caine mazilit.
Ei si acuma, inainte sa va arat si calutii in poze, sa va spun ceva. Mai tineti minte (daca ati citit) cartea NEgrut (Black Beauty) scrisa de Anna Sewell? Stiu ca ati vazut filmele, dar cartea este deosebita si emotionanta, in carte animalele care au avut neplaceri in viata, care au fost chinuite, care nu se integrau, s-au vindecat la ferma la care s-a nascut Negrut cu un lucru: pastila de bunatate.
Autoarea a stiut ea ce a stiut pentru ca nici vorba sa mai plecam acasa asa curand, dupa ce i-au trecut toate temerile, cinci ore animala mea nici vorba sa mai stea locului, din dus la curatat harnasament, curatat copite, dat mancare, teren, manej, sa vad atot, sa stie baba curioasa tot, desi am grija ei ca e defecta, iata ca potaia cu picioare in X, cap de collie si corp de butoi, in general cu moaca de veverita din Ice Age, nici macar nu a mai trebuit supravegheata.
Asa ca putem trece la calutii nostri, in manej nu mi-au iesit poze prea bune dar sunt atat de simpatice incat nu pot sa nu vi le arat. Maximilianus Maximus Maxone la joaca:
Balet contemporan.
pfffffffffffff
Ce, aparatu’ nu e de mancare?
Trei blonde si un brunet.
Stiu exact ce e in mintea mimozei Mimi cand a luat fata asta, se gandea la cine stie ce asa ca … a incercat sa faca pe moarta in papusoi.
Iarba verde de acasa.
Azzaro si Nando la dus (pe rand, ca sa nu ii scape vreunuia sapunul).
Daca ma enervati musc din piatra seaca!
Sunt frumos, dar ma tratez.
Haiduc, unul din cainii care a inceput s aii redea Casandrei increderea in semenii ei.
O frizianca despre care poate va povestesc odata. Sau poate nu.
Viitorul care chiar e de aur, cum va spuneam, cai, copii, catei …
Din pacate, cum va spuneam, in manej mai slabe sanse cu pozele, cu maimutza mea zapacita En Vogue, doar o poza cat de cat rezonabila a iesit.
Bai, inca mai sunteti pe aici?
Noi plecam si blonde si brune, cu ochi albastri sau caprui, va salutam: rororo
Multumim Top CLas Riding CLub pentru ca existati si pentru ca dovediti ca se poate.
