Cartofi Prajiti
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Din nou cartofi prajiti. In pofida faptului ca nu e o mancare din cele mai sanatoase (nutritionistii inflacarati ar spune ca nu este deloc sanatoasa si le-as da dreptate), Povestelnicul nu poate rezista tentatiei sa-si gateasca uneori o tigaie mare, asa cu stie el mai bine. Pofta-i vine cam o data pe luna, mai ales in sezonul rece. Deci, sezonul rece a si inceput asa ca, sa am scuzare. Pe langa faptul ca este o mancare traditionala moldoveneasca, cartofii prajiti pentru Povestelnic reprezinta mult mai mult decat atat. Facuti de mama inca din frageda copilarie, de bunica, pe urma de propriile sale maini de student, cartofii prajiti in tigaie de fonta nu vor ceda locul nici unei alte mancari. Va mai spun ca nici un teflon sau alt strat nanotehnologic nu poate concura la calitatea rezultatului cu o banala tigaie de fonta, atunci cand merge vorba despre cartofi prajiti.
In anii de liceu, la camin, exact o astfel de tigaie isi avea locul de onoare in dulapul-bucatarie, un cutit ascutit foc (azi nu la toti gospodarii taie cutitele asa cum taia cel de la camin, am si eu vreo cateva mai uzate care tot n-ajung sa le ascut) si un set de opt furculite, toate diferite, aduse de locuitorii camerei nr.8 de la casele cui le are. Dupa ce se faceau cartofii, langa tigaie apareau muraturile pescuite direct din borcan, oua prajite, jumere de porc topite prin cartofi, tot direct dintr-un borcan prosapat scos din geanta venita cateva ore de la autogara, trimisa de parinti. Si se asezau in jurul acele tigai opt guri flamande, si era sarbatoare, si rasuna muzica in sufletele lor.
In reteta ce urmeaza n-o sa gasiti trucuri culinare sofisticate (de fapt nici blogul de fata nu pretinde a fi unul cu pretentii culinare), in schimb o sa gasiti ceva improvizatie (Povestelnicul cronic nu poate trai fara experimente) la capitolul cartofi prajiti ca la mama acasa.
Orice moldovean toamna scoate din pamant cartofi, ceapa si usturoi. In mod obligatoriu. Astea si sunt ingredientele principale, si de altfel indispensabile, utilizate.
In acea zi insorita de duminica, Povestelnicului i-a cam fost lene sa iasa in cautarea mararului proaspat si nici sortii de izbanda in eventualele sale cautari nu erau asigurati. Asa ca a folosit niste condimente mai putin traditionale, cat n-ar fi de paradoxal.
Dar toate la timpul lor.
In primul rand trebuie curatati cartofii si taiati felii. Cu cat mai mari, cu atat mai bine. Doar daca nu aveti cartofi giganti, ca cei din poza de mai sus. In asa caz feliile trebuie injumatatite, altmintrelea veti cam transpira la amestecat in tigaie.
In tigaie incingeti bine niste ulei de floarea soarelui. Uleiul trebuie sa acopere fundul tigaii complet(cam 1mm). In mod normal s-ar fi cuvenit vreo doua-trei linguri bune de untura de porc direct din borcan, din aia in care se pastreaza bucatile mari de jumere. Va ziceam la inceput. Nu ca Povestelnicul si-ar fi batut foarte tare capul de nivelul de colesterina din propriul organism (pe voi va sfatui s-o faceti), dar nu mai sunt acum timpurile cand borcanele cu jumere de casa se prafuiesc in magazie, asa ca am folositr un ulei rafinat, de floarea soarelui. Cand acesta e incins bine in tigaie, se pun cartofii.
Peste vreo 3 minute de sfarait ii amestecati bine.
Jumere nu erau, deci am folosit o bucata de carne de porc, asa, mai grasuta.
Carnea a fost taiata felii, cam de 0,5-1 cm grosime si pusa peste cartofi. Si asta cam la inceputul procesului. Jumerele se pun mai spre sfarsit, carnea insa, are nevoie sa se gateasca. Si sa transmita cartofilor a lor mireasma. Iar o parte din slana se va topi participand inevitabil la oferirea gustului atat de cunoscut si drag Povestelnicului.
Peste 5 minute ii mai amestecati o data. In general cartofii trebuie amestecati sistematic, cam o data la 5 minute. Focul trebuie sa fie tot timpul mediu. Pana una alta, trebuie curatat usturoiul.
Povestelnicul a folosit vreo 5 catei mai mascati. Nimeni nu va interzice sa mai puneti daca iubiti mancarea mai aioasa. Cartofii nu sint vampiri asa ca nu se vor certa nici intr-un fel.
Aveti dreptate daca credeti ca usturoiul din imagine este incoltit. E mai bun cel neincoltit: eu n-am avut altul si asta nu m-a impiedicat sa-l folosec pe acesta: in vremurile studentesti nu prea ne alintam. Considerati ca chestia asta a fost facuta intentionat. Deci, il tocati marunt, sau il taiati felii daca vreti sa simtiti cate o micro explozie usturoiata in timp ce rontaiti la cartofi.
Cand carnea devine alba, adica aproape e prajita,
adaugati condimentele. Povestelnicul a folosit o treime de lingurita de seminte de fenicul, poate mai putin (in locul mararului). Sa nu exagerati pentru ca semintele au o aroma destul de puternica. Pe langa acestea, o jumatate de lingurita de cimbrisor uscat (daca aveti cimbru verde sau uscat, e si mai bine) si piper negru proapat macinat, dupa gust. Cartofii, la acest moment, ar trebui sa fie aproape gata. Momentul se depsiteaza prin gustare.
Deasupra puneti ceapa tocata si usturoiul. Amestecati.
Cand cartofii sint gata, se face focul incet si se strica deasupra ouale. Cate va pofteste inima, le sarati dupa gust si puneti capacul. Pentru inca 5-8 minute. Daca aveti marar proaspat, si nu ati pus seminte de fenicul ceva mai devreme, atunci nu care cumva sa uitati de el. El trebuie tocat si presurat peste cartofi exact inainte de a stinge focul, dupa care tigaia se astupa cu capac pentru doua sau trei minute.
La rece ar bi bine sa aveti unul rosu, de casa. Pentru ca numai cel de casa merge minunat rece, mai ales la cartofi.
Sa aveti pofta si sa fiti sanatosi, ca sa va puteti permite astfel de perversiuni etno-culinare macar uneori. Daca preferati.
Si muraturi, neaparat trebuie sa fie muraturi. De care doriti. Mostrele ce urmeaza sint din alte sesiuni foto-gastronomice.
Mai poftim, cu harbuz murat si vodca de Balti. Buna si autentica. Cel putin asa o percepea Povestelnicul, si de altfel oricare alt student pe vremea ceea, cativa ani buni in urma.
Sau rosii verzi, din alta reteta, tot cu cartofi.
Cu asta gata. Pana la noi intalniri.
