Cartofi Fierţi Cu Hering Sărat
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Bună ziua. Astăzi vă voi arăta mai puţine poze, pentru că e cam complicat să stai la bucătărie cu o mână pe aparat şi cu alta curăţând cartofi (chiar daca nu eu le-am curăţit) după o zi lungă de lucru. Această mâncare o ţin minte de când eram mic şi este una din preferatele mele. Se face foarte simplu.
Câţiva cartofi, vreo doi morcovi, se spală bine şi se pun la fiert cu tot cu coajă, într-o cratiţă cu apă. Când apa începe a fierbe se adaugă sare (cam o linguriţă la 1 litru). Legumele se fierb la foc mediu şi sunt gata când nu se mai ţin în furculiţă. După, se curăţă de coajă se pun pe-o farfurie şi deasupra se aruncă un boş de unt. Puteţi să nu puneţi sare la fiert, în schimb când o să-i mâncaţi, îi puteţi inmuia in ulei şi apoi în sare – tot tare bine se lipeşte!
Salata e simplă şi ea de preparat. Ciuperci de casă marinate, porumb din conservă, ceapă verde tăiată rondele, ulei sare şi puţin oţet.
O istorie aparte cere peştele sărat. Vedeţi că bunătatea de mai sus e atribuită la mâncăruri moldoveneşti. Poate n-o fi ea chiar moldovenească, pentru ca peştele sărat vine de la ruşi, dar urmând acest raţionament, putem spune că nici mămăliga nu de la daci o avem, dar mai degrabă de la Columb care ne-a adus ştiuletele din Indiană lui Americană. Deci cum se face?.
Peştele proaspăt, de regulă este vorba de hering sau scrumbie de pacific, preferabil mari şi grăsuţe, fără urme de violenţă pe corp, se curăţă de măruntaie, de cap, şi se spală bine în apă rece.
Pentru saramură folosim apă sare şi mirodenii. Într-un vas mare cu apă se pune un cartof crud de dimensiuni medii, curăţat de coajă. Acesta imediat s e va duce la fund. În apa aceasta tot adăugăm sare şi amestecăm încontinuu până cartoful se va ridica la suprafaţă. De ce anume cartof şi care sunt proporţiile de densitate, Povestelnicul nu ştie pentru că originile acestei reţete se pierd în negura vremii. Pe lângă toate, Povestelnicul nici n-a murat peşte vreodată, pentru că e cam dificil să găseşti peşte ieftin, proaspăt şi să aştepţi până se sărează, mai ales că în orice prăvălie cât de mică şi uitată de lume n-ar fi ea, găseşti peşte din ăsta oricând şi în cantităţi deloc modeste, la un preţ mai mult decât accesibil. Să revenim la heringul nostru. Când cartoful se ridică, în apa sărată se adaugă mirodeniile: mărar şi frunze de dafin. Toată treaba asta se dă în clocot şi se răceşte până la temperatura de 20 °C. În saramura aceasta se aruncă peştele. El trebuie să stea liber, să nu fie prea mult iar saramura trebuie să-l acopere complet. Se acoperă cu un capac (ne etanş) şi se ţine o zi-două la temperatura de 20 °C.
Dacă ne uităm atent la tehnologia de preparare a peştelui, putem lesne să-i zicem peşte murat, însă nimeni nu-i zice astfel. E peşte sărat. După, e tocmai gata de păpat. Cu un cartofior fiert scăldat în unt, şi nişte salată de ciuperci marinate. Nu lungesc mult vorba, că mi s-a făcut gura apă.
cartofi fierţi, unt, peşte sarat, salată de ciuperci marinate
Să aveţi poftă!
P.S. Din câte ştiu, în România nu prea se găseşte peşte sărat, aşa că, dacă aveţi ocazia gustaţi-l în Moldova, sau rugaţi pe cineva să vă aducă. Face moarte de om, nu alta. Sau s-ar putea să nu vă placă, pentru că face parte dintr-o gamă cu totul diferită de gusturi. Ce vreau să zic, e că dacă nu te-ai deprins cu gustul ăsta din copilărie, ar putea fi dificil de a-l accepta. Da’ vorba ceea, încercarea vină n-are.
