Căprioară La Wok
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Nu, nu mi-am luat puşcă şi nici câine n-am. Ba mai mult decât atât nici în pădure n-am fost. Şi n-o să vă vină să credeţi, da’ nici măcar n-am gătit ceea ce urmează. Culmea ar fi să vă spun că nici n-am gustat din sucurile acestei minunate căprioare. Numai ce v-am şi spus. Da’ treaba iată care este. Este un om bun care n-are blog dar care vrăjmaş de gustos poate găti, mai ale când este vorba de carne şi mai ales când carnea este sălbatică, adică adusă pe masă de mâinile unui harnic şi ochitor vânător. Şi ceea ce vedeţi voi pe monitor nu este altceva decât un guest-post al lui Adi – respectivul magician culinar. Fotografiile şi reţeta îi aparţin, povestea – pe alocuri, că doar nu vă lăsam eu să fugiţi laconic de pe pagina mea fără să vă ploaie în gură.
Deci, după ce aţi descărcat puşca, luaţi o bucata de şold şi frigeţi-l pe tigaie la foc mare pe toate părţile, ca să se rumenească puţin. Astfel proteinele se vor coagula şi frageda carne de căprioară nu se va desface în rezultatul înăbuşirii.
Cât focul îşi face mendrele pe seama şoldului de căprioară, voi curaţaţi nişte cepuşoară. Cum zice Adi, trebuie albă. Dacă n-aveţi albă merge şi roşie.
Nu este clar de ce anume albă (probabil cea roşie e mai dulce, oricum vom afla de la El Bucătar de ce anume), cert e că cea roşie e mai fotogenică când treci prin ea cu cuţitul. Nu vă sfiiţi, tăiaţ-o mai măşcăţel.
Usturoieş. Cât mai mult.
Câta carne aţi adus acasă, cu toată faceţi la fel, cum v-am spus mai sus. După, o puneţi într-un wok.
Deasupra scuturaţi o boaghe de sare şi nişte piper proaspăt măcinat.
Peste aruncaţi ceapa şi aprindeţi focul. Căprioara trebuie să stea la foc taaaare mic. Voi, în timpul acesta tuliţi-o în altă odaie şi închideţi uşile. Aşa chin nu merită nici cel mai crâncen duşman.
După o oră puteţi trage cu ochiul.
După o oră şi jumătate e tocmai vremea să eliberaţi socurile,
să aruncaţi usturoiul peste tortura din wok şi să închideţi uşa după voi… pentru încă 3 ore jumătate.
O să arate cam aşa:
Nu v-am spus că trebe să fierbeţi nişte cartofi şi să-i curăţaţi de coajă? Socotiţi că v-am spus, iar acum unicul lucru pe care trebuie să-l mai faceţi este să stropiţi cartofiorii cu ulei ed măsline şi sare.
Dacă se făcea Labiş la masa asta, rupea manuscrisul.
Până la noi întâlniri şi mulţumiţi-i lui Adi dacă vă apucaţi să faceţi treaba asta.
