Cand Viata Se Masoara In… Viata
articol scris de inatodoran2 blog floridecires7.blogspot.com
9 octombrie 2011. Ziua in care Anais a implinit 8 luni. Si ziua in care am aflat ca tata are cancer cerebral in metastaza. Nu-mi amintesc sa fi avut vreodata o zi mai groaznica. Siroaie de lacrimi, regrete, durere, neputinta, refuzul de a accepta realitatea. Tata… cel pe care il iubesc atat de mult, cel care a crezut in mine mereu, care m-a iertat atunci cand am gresit cumplit, cel care a trecut peste mult prea multe prin viata, cel pe care Domnul mi l-a daruit ca parinte…
Nu credeam ca imi va fi atat de greu sa imi astern gandurile pe hartie insa parca mainile imi paralizeaza pe tastatura, nestiind sa mai scrie… Tata a inceput radioterapia si un regim alimentar 100% crud. Nu, el nu a fost vegetarian. A indeplinit de fapt cam toate conditiile dezvoltarii tumorii canceroase. Ii e foarte greu, iar noua poate si mai greu, stiind ca poate veni o zi a despartirii in scurta vreme. Insa desi m-am intristat ingrozitor, nu m-am mahnit deoarece stiu ca Dumnezeu are un plan cu viata fiecaruia iar atunci cand El ia o decizie in privinta noastra, o face in prestiinta Sa.
Medicii din Hanovra spun ca pot opera tumorile iar noi ne incredintam in mana Domnului si ne bazam pe aceasta ultima sansa, riscanta de altfel. V-as cere prea mult daca v-as ruga sa ne unim mainile in rugaciune impreuna? Am dat peste persoane minunate in aceste zile: rude, cunoscuti, prieteni si chiar si persoane mai putin cunoscute dar carora le-a pasat de aceasta situatie. Tuturor le multumesc atat in numele meu cat si al tatei.
El spera. Spera ca se va face bine. Insa speranta lui nu este doar pentru acest moment, ci si pentru viata promisa de Cel Atotputernic. Acea viata in care “El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut.” (Apocalipsa 21,4)
Domnul cu noi toti.
