Buzunarele Din Piept De Pui Cu Cartofi Noi Si Sos De Visine
articol scris de adriana_lucia blog adriana-lucia-dragosteainbucate.blogspot.com
mal
Inca din copilarie am iubit combinatia dintre carne, cartofi si fructe...am si acum "pe limba" gustul mieros de compot de gutui pregatit aproape cu sfintenie de catre mama in fiecare toamna , compot pe care( mama) il servea langa fripturi (fie ele de porc sau pui) in duminicile copilariei mele. Nici dulcele-acrisorul compotului de prune bistrite nu-mi iese din minte...ma delectam cu o cana uriasa si piure de cartofi refuzand cu incapatanare carnea :))
Astazi in amintirea gusturilor din copilarie si al mamei, m-am gandit sa pun langa delicioasele buzunarele din piept de pui cu garnitura de cartofi noi scaldati in unt, un minunat sos de visine.
Simplu, dar elevat in acelasi timp, v-a da prestanta oricarui fel langa care ai curaj sa-l pui.
Dar sa explic mai intai cum am facut buzunarele din piept de pui. Carnea am transat-o ca pentru snitel si i-am presarat putina vegeta si un praf de piper lasand-o sa se odihneasca pana am sotat mazarea cu putin unt.
Am taiat felii branza edam , pregatind apoi ouale, faina si pesmetul prin care urma sa tavalesc buzunarelele odata umplute.
Pe fiecare felie de piept am pus cate o lingura de mazare sotata(dupa ce s-a stamparat un pic ) si o felie de branza...
Am pliat partea de carne ramasa libera peste branza...am dat totul prin faina , ou si pesmet si apoi am pus buzunarelele in ulei incins cate 2-3 minute pe fiecare parte.
Cartofii noi i-am curatat de coaja , i-am taiat jumatati si i-am pus la fiert in apa cu sare cat sa-i acopere. Dupa ce s-au patruns i-am scos pe farfurie si le-am pus cate un mot de unt cu verdeturi italiene.
Pentru sos am pus visinile , untul si zaharul brun la sotat pana fructele au lasat sucul lor si s-au patruns (5 min)...apoi am sarat ...am diluat o lingurita de amidon de porumb cu putina apa pe care l-am folosit sa leg sosul.
Am montat preparatul pe farfurie dupa cum mi-a trecut prin cap pe moment si ...iata, rezultatul :
Pot sa spun cu mana pe inima ca fiecare inghititura mi-a adus din ce in ce mai aproape gustul copilariei :)
