Bratkartoffeln - Cartofi Taranesti Cu Ceapa Si Sunca
articol scris de misflorentina blog Ce si cum mai gatim
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Sibiul este orasul care marcheaza definitiv memoria vizitatorului.
Pastrind inca înscrise în zidaria vremurilor urmele inceputului de secol XX - una dintre cele mai frumoase perioade ale sale caracterizata de prosperitate, cind era cunoscut ca Mica Viena datorita vietii sociale si culturale foarte active - te atrage ca un magnet pe vechea Promenada pietruita purtindu-ti pasii catre Piata Centrala, aceeasi in care isi afisa pe la 1918 eleganta cosmopolita o lume educata ce vorbea romineste dar si maghiara, predominind insa germana sau dialectul sasesc.
Acelasi amestec lingvistic se pastreaza si azi, intr-un cadru modernizat animat de restaurante si cafenele, in care varietatea preparatelor poarta pina la noi amestecul obiceiurilor sasilor, maghiarilor si romanilor ce au convietuit de-a lungul timpului pe aceste meleaguri.
Ne aflam in Sibiu la mijlocul unei escapade turistice in zona, dupa o vizita in Cisnadioara unde am urcat la vechea cetate fortificata de pe culmea stincoasa a dealului Sf. Mihail, iar mirosurile imbietoare ce razbateau din restaurante ne-au creat ceva discomfort in zona stomacului, aducindu-ne aminte ca ne era foame.
Lasind in urma forfota centrala ne indreptam catre o straduta care leaga turnurile vechii cetati de Piata Mare.
Stiam acolo, in pivnita unei cladiri de secol XV, un restaurant ardelenesc cu mancaruri traditionale, cu vin si rachiu la butoi, cu muzica lautareasca adevarata, cu ospatari imbracati in autentice costume populare, ce te servesc promt, binedispusi si cu mult profesionalism: Crama Sibiul vechi.
Décor simplu de beci taranesc, cu locuri putine, crama justifica forfota clientilor cunoscatori prin bucatele gustoase, atmosfera intima si primirea calduroasa.
Cunosteam toate aceste placute amanunte insa mai exista un motiv pentru care ne-am dorit sa luam masa la crama: bratkartoffeln.
Despre ce vorbesc?
Despre o garnitura apetisanta de cartofi gatiti cu sunca afumata si ceapa, condimentati cu boia de ardei, un preparat asimilat de la etnicii germani ce au convietuit secole la rind cu romanii in Transilvania.
Denumit si micul dejun al taranului, bratkartoffeln a fost vreme indelungata puntea de legatura pentru oamenii plecati la oras sa lucreze in industrie si originea lor din mediul rural, inlocuind hrana calda si atmosfera de familie ce le lipsea.
Bratkartoffeln - sehr gut!
Nu necesita prea mult timp de pregatire, nefiind o reteta complicata.
Scapati ieftin cu:
- citiva cartofi - 5 - 6 bucati,
- o ceapa,
- o bucata de bacon - 150 grame
- o lingurita boia dulce
- 4 - 5 linguri ulei
- sare, piper - dupa gust
Cartofii se spala bine si se fierb in coaja, cu doua - trei ore inainte de a prepara reteta. Se scurg de apa in care au fiert si se lasa sa se raceasca.
Se curata cartofii de coaja si se taie in rondele subtiri.
Se incinge uleiul si se rumenesc la foc mocnit feliile de cartof pina capata o crusta aurie pe toate partile apoi se scot intr-un alt vas.
Se feliaza baconul si se rastoarna in uleiul in care s-au rumenit cartofii.
Se toaca o ceapa rosie si se adauga peste sunca prajita, amestecindu-se usor pina se inmoaie putin.
Adaugam totul peste cartofii rumeniti. Potrivim de sare si piper apoi condimentam cu boiaua de ardei.
Se impinge vasul pe foc si se amesteca delicat ingredientele pentru 3 minute, cit sa se combine aromele.
Se indeparteaza vasul de pe foc si se serveste.
Poate fi o garnitura potrivita pentru ceva cirnati, sau poate pentru o portie de friptura dar se poate servi si ca atare.
Se poate pastra si de pe o zi pe alta, urmind a se incalzi intr-un vas termorezistent in cuptor.
Potriviti o salata de muraturi si o cana de vin rosu pentru un gust desavirsit.
Pofta buna!.
