Balada Unui Steak Pe Vreme De Iarna
articol scris de Povestelnicul blog povestigustoase.com
Era a 25-a zi din luna lui faurar.
Niste oameni gospodari au luat ferma hotarare de a se aduna, ca odinioara, pentru a se infrupta din bunataturi materiale si spirituale. Si pana helesteiele patriei se pregateau de vanturat icrele si de a le dosi sub maluri fara primejdie pentru a creste din ele pesti zdraveni si sanatosi, ceata de gospodari s-a adunat in jurul unei mese pentru a pune tara la cale si pentru a unelti planurile pentru vremurile mai calde, care iaca-iaca trebuie sa se astearna. Dar se stie din oameni batrani, ca o astfel de treaba, pe ne mancate si pe ne baute, este zadarnică şi sortită pierzaniei. Asa ca, unul dintre ei, mai vrednic si mai venit din strainatati, a scos un gand bun de a drege o ditamai bucata de carne prajita, numita prin parijuri “filet mignon” sau mai nou, “steak mignon”. Chit ca se nimerise vanata intr-o pravalie o cogeamite halca de spate de vitica sau vitel, ce-o fi fost ea acolo, tanara si puhaba.
Si iata ca bucata dolofana de carne de vacuta, bogata in fibre grase cu o textura vadita de marmora, a fost pusa pe masa, si a fost ciopartita in cuburi mari, dupa care neintarziat a fost condimentata cu piper negru proaspat macinat, sare si coriandru, toate din belsug. A fost palmuita bine, pe toate partile.
Pe urma a fost pusa gramada si lasata sa soarba si sa-si sloboada aromele, cam pentru o ora.
Intre timp la cuptor au fost trimisi niste cartofi, condimentati si ei cu sare, piper negru, cimbrisor si busuioc uscat. Ca sa tie de urat carnii si pe masa, si pe urma.
Fapt care a si fost insemnat cum se cuvine (of, tare bun o fost si acela roz, si acela negru – sanatate omului de l-o facut, indemn si sanatate omului de l-o adus si sa mai aduca). S-apoi dupa asta si vorba curge mai omeneste.
Pe urma, intr-o tigaie meserasa, niste usturoies a fost calit bine cu putintel ulei de masline, atat cat sa-si lase duhul aios, dupa care acei minunati catei de usturoi au fost trecuti in categoria “au fost”, in sensul transcendental al expresiei. Altfel, se amaraste bunatate de ulei de masline si pica amara bunatate de carne.
In uleiul incins s-a pus, intr-un sfarsit, carnea, lucind a socuri, imprastiind miresme.
Si a fost prajita pe toate partile. Si n-a rabdat mana gospodarului, si-a mai scapat niste pulbere (da’ nu multa) de coriandru, sare si piper negru, asa dupa cum ii facea carnea cu ochiul prin locurile mai putin atinse.
Apai dupa asa, bucatile au fost taiate cu grija,
si au fost puse dinaintea celor flamazi. Pe masă abureau cartofii, iar odata cu aburii în casa se imprastiau vorbele calde si voia buna.
Era sarbatoare si rasuna muzca.
Baba Odochia isi scutura cojoacele pentru a le baga in desaga, dandu-i zor ca sa-si ia grabnic talpasita.
Era a 25-a zi din luna lui faurar.
