Azzaro
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Si reiau din start, nu ma plateste nimeni, nu le fac reclama, este absolut superb ce se intampla acolo si a fost o zi magnifica, pentru ca Dumnezeu iubeste animalele si copiii.
Dar am hotarat sa fac portrete de cai cu maxime si citate din memorie, iar la final, daca imi mai raman poze, le pun gramada si va spun cum e sa te simti bine.
Azi o sa ii fac portret lui Azzaro pentru ca planuiam de mult sa vi-l arat si am obtinut acordul proprietarului sa pun poze pe net.
Fiecare poza cu el va fi insotita de o maxima sau un citat (din pacate din memorie, poate le mai ratez, ma puteti corecta oricand).
Cand o sa imi recuperez o parte din carti, o sa va spun si de unde sunt, momentan ne bazam pe amintiri.
Pentru prima poza, citatul care mi-a venit in minte, din cvasimotive este:
Urmariti din vremea muntilor de para,
Vechi ca o legenda, roibii ne-nseuati,
Isi mai sting privirea, sfanta lor povara;
Cand ajung la templul viselor argati.
(…)
Dac’ar stii saracii, iarba cin’ le-o paste,
Cine vrea sa-i lase, fara vreun folos,
Ar fugi de lume, nici nu s-ar mai naste.
Si-am ramane singuri, colindand pe jos.
(daca nu ma insel, e posibil, ca nu gasesc cartea, cred ca e un Beniuc)
Numai cand m-am uitat prima oara la Azzaro am vazut acel cal, acela. 
Continuam cu portretul calului de azi.
M-am gandit la cantecul lui Roland la poza doi (asta se gaseste pe wiki, eu, repet, citez din memorie si sper ca nu pe langa).
Frumos e calul, sprinten alearga viforit,
Picioarele-i sunt zvelte, iara copita, fina,
Pulpa o are scurta, spinarea lata, plina,
In pantece e lung si e inalt in spate
(…)
Urechile-i sunt mici, iar capul e roscat,
La fuga nu-l intrece cal, oricat de turbat.
Pentru poza urmatoare stiu exact cine are o vorba buna, Geo Bogza a zis odata: caii, cei dintai, au dat omului aripi, dezlantuindu-i fantezia, sadind in inima lui dorinta de a zbura pana la stele.
Lamartine m-a inspirat pentru poza urmatoare:
Mana ta nu mangaie decat nobilul tau armasar,
Cand valurile mladii ale coamei sale
Brazdeaza in vant pulberea insangerata,
Pe cand picioarele lui sfaramau otelul.
Si inchei cu ce scrisesem mai devreme, revazand pozele si imi pare rau ca nu mi-au iesit super, dar cred ca portretele vor fi frumoase.
Cea mai nobila ocupatie e de-al creste, cel mai placut lucru e de a-l incaleca si cea mai frumoasa actiune a omului este de a-l ingriji.
Si, o, da, cai mai ingrijiti, rar am vazut.
Doamnelor si domnilor, Azzaro.
Toate creditele pentru performantele calului sunt ale domnului Mitu si bazei Top Class Riding. Toata frumusetea lui e de la natura. Iar cele scrise mai sus sunt datorita faptului ca de la niste anisori strangeam versete despre cai, deci e posibil sa fie din cartea lui Aristide Popescu.
Daca nu ma opreste nimeni, o sa gasesc cartea si vor urma episoadele cu Tara, Captain Jack si o colectie, pentru ca nu pot pune pe net toate pozele frumoase (si ma oftic ca nu mi-au iesit asa bine cu Azzaro).
rororo
