Asta Nu-i O Reteta, E O Simfonie....
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Postarea asta isi asteapta de mult randul. Doar ca n-am putut- o scrie o vreme. Pentru ca a fost in acea zi despre care v-am mai povestit, zi care a fost aproape perfecta doar ca la sfarsit Andreuta si-a spart capul si totul s-a sfarsit intr-un tambalau general, cu cusaturi la urgenta, urlete si sperieturi facatoare de infarct. Asa ca multa vreme n-am putut sa scriu postarea asta, pur si simplu pentru ca sperietura acelei zile inca imi era proaspata in minte, ma apuca lesinul numai cand ma gandeam. In fine, oarecum am depasit momentul, totul e bine acum, Andreuta are un semn in frunte si suntem norocosi ca am scapat asa de ieftin, multumim Domnului! Revenind la acea zi, inainte de momentul isteroid……a fost o zi de tihna in natura. Afara era frumos, muuuuuuult verde, am facut focul si am incununat totul cu o tocana la ceaun …..o nebunie. Carne de oaie – suntem fani, stiu ca nu toata lumea o suporta…..dar noi suntem fani. Am cumparat-o din piata de la niste oieri de nadejde de la care ne aprovizionam noi de obicei. Ca sa nu ne stresam prea mult, am pregatit de acasa legumele: ceapa, vreo 3 – 4 cepe, curatate si maruntite, ardei 4 – 5 bucati de diverse culori de e posibil, usturoi – vreo 10 catei taiati foarte marunt. Dupa ce le-am taiat, am turnat si nitel ulei, o frunza – doua de dafin, cimbru proaspat, boia dulce - toate le-am amestecat si le-am depozitat intr-o cutie de plastic cu capac, ermetica si le-am pus in porbagajul masinii. Tot acasa am facut si o salata de varza prospata, taiata foarte fin, am sarat-o, am adaugat ulei si zeama de lamaie, la sfarsit am amestecat si marar proaspat taiat foarte marunt – o bunatate. Si salata de varza am pus-o intr-o cutie de plastic ermetica…..
Si iata-ne la munte, am facut focul, am pus ceaunul deasupra…..Cand s-a infierbantat, am adaugat carnea. Carne de oaie
taiata bucati nici mari, nici mici, erau si niste maruntaie pe acolo (niste rinichi), ne-am bazat pe grasimea carnii (care nu lipsea) ca sa nu mai folosim alt gen de grasime. Carnea a inceput a sfarai spre voiosia generala, am stat cu lingura de lemn la datorie, tot intorcand carnea in ceaun. Cand grasimea s-a topit iar carnea a inceput sa-si schimbe culoarea de la atata sfaraiala, am adaugat si legumele deja taiate, le-am lasat sa se caleasca laolalta cu carnea dupa care am turnat apa cat sa depaseasca cu un deget carnea si am lasat-o sa se desavarseasca intr-o bolboroseala molcoma deasupra focului sarguincios.
A durat vreo ora pana cand carnea a inceput sa dea semne bune (cel mai sigur semn e ca incepe a se desprinde pe os). Asa ca am trecut la ultima faza, am adaugat cartofii curatati si taiati tot de acasa, apoi pusi intr-un recipient in care am turnat si apa deasupra ca sa nu se oxideze si sa-si sschimbe culoare intr-un mod nu prea apetisant. Cu vreo zece minute inainte de a lua ceaunul de pe foc, “hacuim” si niste rosii zemoase numai bune sa aduca un plus de savoare si gust.
Inutil sa mentionez ca e musai sa potrivim totul la gust: sare, piper…..
la sfarsit si niste usturoi (iar).
Of, Doamne! Delicios!!!!
