Asezat In Pundarel/ Ghici Ciuperca Cine-i
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Ieeeee, in mod normal, pentru progresele mezinului, astept ziua 20 a fiecarei luni dar acum nu ma pot abtine….Dupa lupte seculare care au durat vreo…..sapte luni jumate, Petrica sta in fundulet. Ieee, ieeee! In fine, de vreo doua saptamani, nu mai prea vroia sa stea in tarc si cu maraieli nemultumite (nu rezist, ce sa-i faci), ma facea sa-l iau de acolo si sa-i dau drumul “la liber” sa se tarasca pe covorul fie din camera lui, fie din camera noastra. De obicei stau cu ochii pe el, am incercat sa securizez zona dar mi-e inca sa nu fi scapat ceva. L-am tot observat. In primul rand, are un stil diferit de….tarare fata de cum avea Andrei. Acesta se tara precum ostasii de infanterie, Petrica se trage din maini si umeri si ajutandu-se doar foarte putin din labele picioarelor. E tot timpul cu “radarul” aprins, in continuu vede lucruri pe care vrea sa le exploreze si cum i se pare ceva interesant, porneste asa de hotarat intr-acolo de zici ca acum porneste la cucerit lumea sau ceva. Exerseaza ceva ce merge spre patru labe. In timp ce se taraste, se ridica in manute, apoi isi ridica funduletul (pundarelul cum ii spunem noi) si se “hatane” fata- spate . Apoi a inceput, incet incet, sa se aseze in fundulet. La inceput, ezitant, intr-o rana, sprijinindu-se fie pe o parte fie pe cealalta, apoi din ce in ce mai sigur – ei bine, azi l-am vazut prima oara stand triumfator in sezut, cu usoare si simpatice ezitari dar se tinea bine. Acum a inceput sa aiba tot felul de conversatii cu ursuletul de plus, cu perna de puf, le boscorodeste si le cearta din noua pozitie …bipeda. Iar perna si ursache, umili, se lasa apostrofati de prichindelul - dictator
.
. N-are insa acelasi succes cu frate-sau. De ceva vreme, Andrei care penduleaza intre simpatie si….antipatie in privinta lui bebica, si-a pus in minte sa-l deposedeze pe mezin de tot ce gaseste in mana lui, cum il vede cu o jucarie sau cu orice in mana, vine si i-o ia plin de naduf dupa care vine sa mi-o predea mie. Petrica se uita oarecum nedumerit la aceste manevre “fratesti” dar nu plange, e prea bucuros ca-l baga Andrei in seama chiar si “negativ” ca sa mai protesteze. Caci bietul Petrica, mai presus de orice, e disperat dupa atentia frateasca. Chiar am inceput sa ma framant nitel in aceasta privinta, caci nu vreau sa-l cert prea des pe Andrei, luandu-I apararea lui Petrica ca sa nu-l fac sa se simta respins dar nici nu vreau sa-l mai vad ca-i ia lucrurile lui Petrica…si inca cu asa patos. Va trebui ca incetul cu incetul sa-i ajut sa-si sudeze o relatie de prietenie iar nu de rivalitate, imi doresc foarte mult ca cei doi prichindei ai mei sa fie nu doar frati ci si cei mai buni prieteni.
Sper ca si prichindeii mei sa fie de acord cu mine.
