Aripi Picante Pane
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
O sa comentati, dar este una din cele mai misto retete de aripi, pe parcurs va spun si cum mi-a venit ideea si care sunt avantajele si dezavantajele, plus ceva idei de variante comode, ca facuta asa, dureaza destul de multicel. Dar face.
Am mancat niste aripioare de la mec (stiu, huooo mie) dar ramasesem cu ideea. Nu stiu cati ati muncit pe langa, peste, sub sau pe dupa fast food. Ideea e ca multe din semipreparatele lor se fac pe jumatate si apoi se prajesc in baie de ulei. De la asta am pleact eu, de la ideea de baza. La ce am ajuns, apai merit titlul la iahtul ala pentru pornfood.
Incerc sa redau pasii si sa fac rezumat, nu stiti ce pierdeti daca nu incercati. Sigur ca merge si cu piept de pui (reducant timpul de coacere si modificand temperatura) sau cu ciocanele.
Asadar ne ocupam intai de aripioare, eu nu le suport cu tzuguiul ala, indepartam tzuguiul (nu se arunca, se foloseste la supa, apoi se arunca).
Spalam (sau na, eu cel putin asa fac), parlim, respalam. Apoi le-am blansat. O sa spuneti ca de ce. Pai pentru ca m-am gandit ca va avea carnea nitel oparita aderenta mai buna la maglavais. SI ca mai urmeaza o reteta acreia ii puteam da spre folosire cioatele de aripi.
Dupa ce blansam aripile le lasam sa se raceasca (si sa se scurga) si amestecam: faina, oregano, boia iute, sare si piper. Dam aripioarele prin amestec si le lasam in pace.
(ps: o sa folosesc des aceeasi farfurie, pe taietor e o crapatura, nu un fir de par, asta pentru ca eu imi cumpar ustensile de bucatarie ca sa le folosesc, multumesc pentru intelegere).
Scuturam frumusel aripile de surplusul de faina condimentata in care adaugam ou s sana/kefir/iaurt.
Maglavaisul trebuie sa fie destul de gros ca sa ne iasa. Asadar aripile date prin faina picanta se baga in amestecul de care va spuneam.
Se prajesc in ulei incins la foc cat mai mic (eu am folosit untura, care dai primul cu piatra?). SI apoi, fireste, se scurg de excesul de colesterol.
Cat se prajeste seria doi se face un sos. Dupa cum va arde cheful, eu am preferat ceva mai usurel (o sa spuneti ca nici asta nu se potriveste, pe parol ca da): sos picant (iute, dulce, acrisor) cu iaurt si fasiute mici de salata iceberg.
Aici intervine chelcheshozu, dupa ce aripioarele s-au aurit si scurs, inainte de a va hotara sa le mancati, le bagati din nou in baie de ulei la foc mare. Si apai daca nu v-o place, indiferent ce condimente folositi, apai dati-mi mie crusta cu pricina, iese belea si deloc uleioasa.
Mi-am amintit, bai, dar nici un mc dejun? Puturosilor, luati o omleta cu ceapa, rosii si ardei, na.
Acum sa incerc un rezumat, ca v-am ametit. Dar merita.
Se blanseaza (dupa ce se curata temeinic) aripi de pui. Se lasa la scurs si racit, se dau prin amestec de faina, sare, piper, boia iute, oregano. Se scutura. Se amesteca in faina condimentata ou si sana/kefir/iaurt. Se omogenizeaza. Aripile se prajesc la foc mic de tot, se scurg iar inainte de servire se mai baga odata in ulei incins la foc iute.
Sosul sau acompaniamentul este la alegerea domniilor voastre.
Jur cu mana pe rororo ca e bestiala metoda. re-rororo
