Andreiutu Si Petrut
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Doi ani, doua luni si doua zile, asta este diferenta de varsta intre Andrei si Petrut. Luni a avut loc marea intalnire, mi-era tare dor de tontonelul meu si abia am asteptat sa-l vad. A venit cu mama impreuna (ai mei locuiesc la un sfert de ora de noi). Mi s-a parut ca brusc e mult mai mare decat il stiam eu, altfel la fel de vioi si de neoprit ca intotdeauna. Umbla cu un maimutoi de plus in mana si-l arunca aproape incontinuu in sus (cu progrese evidente, din ce in ce mai sus) si striga "Cadieeeeeeeeeeeeeee!!!!!!!" Ne-am pus pe gadilat si pe pupat. Apoi s-a trezit si Petrut. Andrei tocmai dadea o tura pe hol cand auzi bahaitul de iedut al lui Petru si se opri nitel mirat.
- Ia sa vedem noi ce e acolo...
L-am dus in camera lui bebe mic si l-am saltat in brate (iubi, nu eu). L-a vazut pe bebe, a zambit larg dar inainte de a mai apuca sa facem orice altceva - fatalitate! i-au cazut ochii pe caruselul muzical al lui frate-sau. Dupa asta, ziceai ca a innebunit. Toaind ca o caprita neagra, incerca prin orice mijloace sa ajunga la carusel si sa-l balangane (caci e obsedat de orice chestie atarnatoare). Andreiutu este o intruchipare vie a ce inseamna perseverenta, cu alte cuvinte, tot restul serii a trebuit sa recurgem la tot felul de stratageme ca sa-i indepartam atentia de la obiectul atentiei sale: caruselul cantacios. Cam asa se incheie episodul: prima intalnire intre Andrei si Petrut.:)
Se face o saptamana de cand l-am dus pe Andreiut la mama. Am facut-o chiar miercurea trecuta, presimteam ca se apropie nasterea si n-am vrut sa resimta agitatia momentului. Cred ca a fost o decizie buna, toata noaptea am avut dureri pe care incercam sa le combat, invartindu-ma de nebuna prin toata casa iar dimineata ele s-au intetit, asa ca ne-am grabit la spital (care e la vreo 10 minute de noi), am ajuns la opt dimineata, la 10:25, se nastea Petrut - dar despre asta alta data.
Nu stiu din ce motiv, nu e voie sa vii in vizita la maternitate cu copii, asa ca a trebuit sa-mi pun pofta in cui in a-l vedea pe Andrei. Acum sta inca la mama, mi-e foarte dor de el dar sunt constienta ca nu-i pot face fata deocamdata. Ii sun pe ai mei si de doua trei ori pe zi (plus ca vin zilnic pe la mine) ca sa-mi povesteasca ce mai face. In rest, fac eforturi sa ma recuperez, mananc sanatos ca sa aiba bebe lapte, ma dusez de cinci-sase ori pe zi, mai si dorm, noaptea bebe da trezirea cam de doua ori. In cea mai mare parte a timpului, misc; incet, ruginita din toate incheieturile, imi fac de lucru dintr-o parte in alta, asta e cea mai rapida cale de recuperare: somnul si sa misti, sa nu stai pe loc. Abia astept sa ma vad pusa pe picioare cat sa-i fac fata si lui Andreiut si lui Petrut. Sper sa se intample cat mai curand.
