Amintiri Din Copilarie
articol scris de aphextwinz blog aphextwinz.wordpress.com
Bantuind la cafeaua de dimineata pe net, am gasit niste imagini pe site-ul muzeuldefotografie.ro. Imagini din anii ’84-’86. Vedeti la link mai amanuntite si descrieri si multe poze.
Mie mi s-a pus o gheara in gat, imi dau seama cum de nu pot percepe multi ceva prin ce nu au trecut (da, stiu, ne descurcam cu totii, blabla). Cum de la drama statului la coada s-a ajuns la drame profunde: ce culoare sa aiba iPadu, ce marca biberonul, cati alergeni contine mancarea … Nu prea inteleg cum unii au uitat, dar asta e altceva, printre imaginile din Bucuresti (sunt si din Oradea, Sibiu, Timisoara, ma rog, mai multe) mi-au aprins becul cele cu construirea casei poporului. Bine, alea cu manifestatiile si alimentarele si cozile, clar nu-s de uitat, ce pacat ca nu era mare tehnologie pe atunci.
Sigur prin pozele vechi, alb-negru, se mai gaseste cate ceva, dar noi nu prea faceam, maxim la scoala, la serbarea de coronita, la delfinariu, din astea.
Tot e misto ca se mai gasesc persoane care aduna amintirile astea, desi, pentru cei mai tineri, sunt ca niste poze de pe Marte sau Atlantida, nu reflecta mai nimic din ce este acuma pe strazi, pe net, pe ecranele televizoarelor.
Am luat la plici trei poze, cu mentiunea ca toate sunt preluate de pe muzeuldefotografie.ro si nu sunt luate ca sa mi le asum ci ca sa ilustreze un fel de share pentru cei care nu intra pe feisbucii vietii nici macar la cafea. Deci nu-s pozele mele, nu-s meritul meu, nu ca nu le-am facut eu, dar nici macar nu le-am gasit eu, le-am gasit la flufi.
Si uite asa amintirile ma napadeste. Uleiul ala imputit de la ratie, care se dadea din bidon cu palnii soioase, care putea ca dracu, acum e marfa de lux, nerafinat, nefiltrat. Niciodata nu am suportat uleiul ala, strica bunatate de cartofi prajiti.
Vitrinele alimentarelor (sunt in poze si librarii) cred ca sunt de prin centru, atata abundenta de rosii in bulion si vinete in bulion nu era la periferie. Ba chiar si mazare. Vinetele alea in bulion erau bune, dar mazarea era o vesnica problema, saga boabelor model alice era apoteotica, daca se descoperea in vreun borcan si mazare mancabila, mare lucru. Si, daca tot e de amintiri, destul de des se gaseau in borcanele cu mazare conservata si bucati de carne, respectiv diverse omizi grase, care de care mai verzi.
La manifestatii, exceptand intampinarile cuplului la aeroport, era misto. Tot timpul eram favorizati cu cate ceva bun, prin anii 80 la pregatirile de 23 august ne-au dat chiar si Pepsi si ciocolata chinezeasca!
Plus ca se vindeau crenvusti si mere (imi amintesc de Baiesu, el, in Balanta, a adus aminte fix de mere si crenvusti).
Tot amintiri legate de alimente, apropos de crenvusti, sunt cele de sportiv. Iar eram favorizati, la cantina la Dinamo gaseam niste polonezi unsurosi, o, ce buni pareau dupa antrenamente. Acolo se aducea si salam de Sibiu, mai primeam si din ala, ca era matusa casiera.
Nu prea imi amintesc ce mai luam din parlita de (f)alimentara de la noi in afara de cafea rasnita in OZN-urile alea (asta de mult, cand eram in clasele primare) si Hellas (tot atunci). Conserve de peste nu mancam si nu luam, chiar am uitat pentru ce mergeam la alimentara.
La paine e clar, mergeam sa luam cu zecile, in Bucuresti nici painea nici benzina nu se dadeau pe cartela si veneau de la tara sa ia taranii paine. Ciudat, stiu.
La cofetarie nu mai tin minte decat prajiturile cartof si, la mare, indiene, la patiserie dobrogeana (in care gaseai mereu surprize, odata am gasit foi de caiet de matematica scrise cu stiloul, era placinta albastra). Sucul zmeurica, era mai bun decat “cuicola”, dar tot cu gust de tabla ruginita, a fost si o perioada cand mai gaseam brifcor, ala era chiar bun.
A, inghetata aia apoasa la cornete plate, cu gust nedefinit dar racoritoare. Impartita foarte des cu cainii vagabonzi. Mai erau si rafturile metalice cu borcane de sana si iaurt care asteptau sa se deschida magazinul sa fie puse la vanzare si pe care se pisau invariabil aceeasi caini vagabonzi, de aia nu imi luam niciodata.
Mai erau si bunatati de exceptie, profiterolul de la Hotel Bucuresti si Athene Palace, langosile cu branza de pe Hristo Botev, ba, la un moment dat, in centru sau la gara era si pizza. Ma rog, o chestie care se chema pizza, dar tare buna era.
Sa mai zic si de clatitele de pe dorobanti? 
Nu mai zic.
Oricum, foarte misto site-ul muzeuldefotografie.ro.
rororo
