38 De Luni
Sursa 38 de luni
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Sunt doua luni de cand am inceput terapia si deja se vad rezultate vizibile. Suntem multumiti caci totusi e un timp atat de scurt si deja e mai bine. A inceput s-o rupa si cu vorbitul. Azi am avut revelatia sa constat ca fiu-meu stie sa numere pana la trei. Din ce in ce mai des reuseste sa manace independent si fara sa faca mizerie. Si asta ma bucura pentru ca unul din lucrurile pe care vreau sa ma axez este exact lucrul asta: sa-i dezvolt autonomia, initiativa si increderea in noi. Terapeuta m-a sfatuit sa ma joc cu el cel putin o ora pe zi acasa si sa-l pun la un orar cat mai organizat. Cu alte cuvinte, sa nu-l mai prea las sa se joace de capul lui, haotic ci sa-i propun activitati distractive dar si educative. ASa ca de ceva vreme belesc ochii pana tarziu in noapte pe net dupa diverse jocuri, cantecele, activitati etc etc etc. In mod deosebit ma simt atrasa de metoda Montessori. Nu stiu daca as fi in stare sa aplic metoda pana la capat dar foarte multe idei de acolo imi plac foarte mult. Incerc sa gasesc diverse activitati. In acord cu sezonul, am avut si primul sanius ever – anul trecut nu l-am dus ca eu eram gravida, el tot racit, iubi ocupat….Dar anul asta am fost – doar noi trei, bebe intorcea casa bunicii pe dos
. Distractiv mi s-a parut modul in care se punea Andrei pe placa (n-a vrut cu nici un chip sa stea in fund ci se intindea si luneca asa pana jos). Cam asa face si la tobogan, nu e destul de sigur sa-si dea drumul in fund si se aseaza pe burta ca sa alunece. Pe zi ce trece, constat ca puiul asta al meu/nostru este foarte atasat de noi. Lipicios e din fire, stie sa se bage pe sub pielea oricui isi propune, poate fi teribil de dragalas si de amuzant – dar fata de noi manifesta un atasament pana la lacrimi uneori. E probabil o chestie normala la toti copiii dar uneori il vad vesel si zburdalnic pentru ca peste cateva secunde, fara sa se fi intamplat nimic, sa izbucneasca in hohote si sa alerge sa se cuibareasca la mine in poala de zici ca acum plec in lume – ma uit la el si ma intreb ce-o fi incapsorul acela al lui. Ce alte ispravi mai facem: dansam leganandu-ne de pe un picior pe altul cand canta mami (da, mai nou sunt solista pustilor mei) – melodia preferata: Oac Oac dililidam si e innebunit dupa refrenul de la Old McDonald: iaiaoooo. Il vezi cum tot silabiseste prin casa: iaiaoooooooooo. Cel putin o data pe saptamana, mergem al un loc de joaca (de obicei duminica seara) preferat al nostru unde topaie pana la epuizare si unde avem si noi, parintii, nitel respiro la o cafea si la o poveste. Zau ca am nevoie. Ma simt din ce in ce mai obosita psihic – poate ca este si iarna asta rece si intunecoasa cu care eu nu ma inteleg deloc. Sper sa-mi revin caci probabil spre sfarsitul anului voi reveni la lucru si numai asta mi-ar lipsi – sa ma duc mai obosita decat am plecat. Poate ca este si faptul ca am inceput dieta (tinutul unei diete totdeauna m-a obosit psihic). Asadar un inceput de an plin de intentii marete….Sa speram ca nu practica ne va omori.
. Distractiv mi s-a parut modul in care se punea Andrei pe placa (n-a vrut cu nici un chip sa stea in fund ci se intindea si luneca asa pana jos). Cam asa face si la tobogan, nu e destul de sigur sa-si dea drumul in fund si se aseaza pe burta ca sa alunece. Pe zi ce trece, constat ca puiul asta al meu/nostru este foarte atasat de noi. Lipicios e din fire, stie sa se bage pe sub pielea oricui isi propune, poate fi teribil de dragalas si de amuzant – dar fata de noi manifesta un atasament pana la lacrimi uneori. E probabil o chestie normala la toti copiii dar uneori il vad vesel si zburdalnic pentru ca peste cateva secunde, fara sa se fi intamplat nimic, sa izbucneasca in hohote si sa alerge sa se cuibareasca la mine in poala de zici ca acum plec in lume – ma uit la el si ma intreb ce-o fi incapsorul acela al lui. Ce alte ispravi mai facem: dansam leganandu-ne de pe un picior pe altul cand canta mami (da, mai nou sunt solista pustilor mei) – melodia preferata: Oac Oac dililidam si e innebunit dupa refrenul de la Old McDonald: iaiaoooo. Il vezi cum tot silabiseste prin casa: iaiaoooooooooo. Cel putin o data pe saptamana, mergem al un loc de joaca (de obicei duminica seara) preferat al nostru unde topaie pana la epuizare si unde avem si noi, parintii, nitel respiro la o cafea si la o poveste. Zau ca am nevoie. Ma simt din ce in ce mai obosita psihic – poate ca este si iarna asta rece si intunecoasa cu care eu nu ma inteleg deloc. Sper sa-mi revin caci probabil spre sfarsitul anului voi reveni la lucru si numai asta mi-ar lipsi – sa ma duc mai obosita decat am plecat. Poate ca este si faptul ca am inceput dieta (tinutul unei diete totdeauna m-a obosit psihic). Asadar un inceput de an plin de intentii marete….Sa speram ca nu practica ne va omori. 
