30 De Luni
Sursa 30 de luni
articol scris de casutalaurei blog casutalaurei.blogspot.com
Daca iti place reteta prezentata da un like pe butonul din stanga
Poza de sus il ilustreaza cel mai bine pe nazdravanul Andreiut: vesnic in fuga. Vesnic preocupat de ceva. Vesnic dupa “”mina”. Adica lumina. Obsesia lui – “mina” de la “ämpa”(adica lampa), “mina” de la buton, “”mina” de la soare. Intrerupatoarele il fascineaza. E ahtiat dupa racait in pamant. Daca il lasi in gradina, cu asta se ocupa toata ziua. Racaie, ia cate un pumn de tarana si-l zvarle in cealalta parte sau il imprastie in toate partile – inclusiv pe propria tartacuta. Este un copilas vesel, glumet, un mic dictator, ii cam place sa urle (defect ce musai trebuie anihilat), nu vorbeste decat foarte putin dar pricepe tot si este nitel pedant – tare ii place cand il imbracam in hainute noi, se uita, le cerceteaza atent, apoi merge tantos de parca a crescut brusc zece centimetri. In continuare ii plac taote obiectele care se balangane, motiv pentru care tot “fura” zorzonelele lui frate-sau. II place sa colectioneze capace – obicei cu care “buni” l-a obisnuit, are niste standarde clare in aceasta privinta:
– numai de plastic – daca vrei sa-I furisezi “infractional” un dop de metal de pilda, imediat il depisteaza si-l zvarle cat colo
- numar clar – Doamne fereste sa se intample sa nu se piarda vreunul”, sa vezi atunci scandal si drama.
Pe bebe il ignora (inca) cu gratie, pare nedumerit ce e cu mogaldeata aceea, totusi ii face unele concesii pomenindu-l din cand in cand: “Bebe?”, ba cand e bine dispus il si imita “Andrei, cum face bebe?” “Ua, ua”, se prosteste el ghidus. Presimt ca nu va dura mult pana cand bebe se va transforma din mogaldeata de ignorat in partenerul de joaca, partenerul de paruiala si pretendentul la jucarii de care Andreiut a dus lipsa pana acum.
Cu sanatatea stam ceva mai bine, au mai fost ceva tentative sa se imbolnaveasca iar dar gratie tratamentului pe care l-am primit de la doctorita pneumalotog boala n-a reusit sa-si faca culcus. Vineri pe cand eram in vizita la tusi, l-a apucat vomitatul din senin, a doua oara l-am luat pe sus si l-am dus acasa unde a vomat de inca cateva ori, am dat search pe net (nepretuit ajutor la nevoie) si ascultand sfaturile de acolo, nu i-am mai dat nimic de mancare, doar cateva linguri de ceai cu saruri rehidratante si s-a culcat. A doua zi a fost bine, n-a mai vomat. In schimb, rand pe rand, noi, astia maturi, ne-am “etalat” problemele gastrice: eu si iubi in noaptea pe luni (am crezut ca ma usuc ca iasca la cat am eliminat) apoi buni. Ieri la amiaza a inceput si bebe sa vomite, prima oara am incercat sa-l hranesc mai putin., sa-l ragai dar cand a vomat a doua oara, m-am imbarcat in masina si ne-am dus direct la doctor, nu de alta dar la un copilas asa mic nu e bine sa stai sa-l tratezi “babeste” de varsaturi. Docotrul ne-a zis ca circula prin oras o enteroviroza careia ii datoram toate aventurile noastre “pasionante” din ultimele zile, viroza care se ia de la persoana la persoana – probabil luata de la cresa asadar n-am putut da vina pe apucaturile de racaitor de tarana ale juniorului. Din fericire, dupa ce i-am administrat tratamentul lui bebe, n-a mai vomat si doarme intr-o veselie. Doamne ajuta!