10 Oameni şi Un Grătar
articol scris de radupopovici blog reteteleluiradu.ro
Prin noiembrie, am fost contactat pentru a deveni unul dintre bloggerii care ar fi urmat să promoveze în România grătarele OutdoorChef. Urma să primesc un grătar (mi s-a oferit să aleg între mai multe tipuri, cu gaz, electrice sau cu cărbuni, fiecare tip fabricat la rândul său în mai multe variante constructive, de la cele simple la unele incredibil de complexe. Am fost de asemenea invitat să asist la o demonstraţie ce urma să fie făcută la Bucureşti de doi campioni mondiali. Poate vă mai amintiţi articolul care relata acest eveniment.
Promisesem că mă duc, aşa că, deşi nu aveam niciun chef în acea zi (primisem o veste tare proastă şi eram într-o dispoziţie mizerabilă), am fost prezent la demonstraţie şi la convorbirea faţă în faţă cu patronul companiei care este distribuitor exclusiv în România. Mărturisesc că mă dusesem chitit să refuz această colaborare, mai ales că, din nou trebuie să fiu sincer, competenţele mele în materie de “grătăreală” tindeau către zero.
Numai că socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg. În primul rând, mi-a plăcut foarte mult persoana cu care am vorbit; distribuirea grătarelor OutdoorChef este, în mod clar o afacere, dar dincolo de logica omului de afaceri, am simţit la persoana din faţa mea o mare pasiune pentru ceea ce face. Nu doar pasiune, ci şi bun simţ şi echilibru.
Argumentul hotărâtor a fost însă demonstraţia celor doi campioni mondiali. Aceste două lucruri m-au “întors” din drum. Pur şi simplu am fost entuziasmat de demonstraţie şi, deşi vedeam pentru prima dată aceste grătare, am simţit că pot găti la ele.
Aşa se face că în urmă cu câteva săptămâni am devenit în mod oficial unul dintre cei trei ambasadori în România ai grătarelor OutdoorChef. Cu alte cuvinte, cum îmi place mie să glumesc, am intrat în diplomaţia culinară. Sunt acum proprietarul unui minunat grătar cu gaz Ascona 570MX.
Aş fi putut să aleg varianta electrică, sau pe cea cu cărbuni, dar aceasta, cu gaz mi s-a părut a fi cea mai comodă, din punctul meu de vedere. Deşi se poate găti cu el şi în interior, adică în bucătăria proprie, sau, cu atât mai mult, pe balcom saiu verandă, OutdoorChef Ascona 570 MX este destinat totuşi gătitului în aer liber. Aşa că l-am transportat la Slănic Prahova, unde de foarte puţin timp sunt “apropitar” cu acte în regulă al unei case cu o curte măricică şi mi-am făcut acolo sediul pentru “grătăreală”.
Aceste ultime zile am fost să fac botezul focului, adică să gătesc pentru prima dată cu noul meu grătar. De fapt, îi fac o nedreptate dacă îl numesc astfel, căci acţionează nu doar ca grătar, ci şi ca aragaz, cuptor şi afumătoare.
Se poate găti pe el orice, de la risotto şi paella, până la pizze şi tarte cu fructe, trecând prin fripturi, terine, stir-fry-uri, rulade, frigărui şi multe altele. Are o construcţie foarte inteligentă şi poate fi dotat cu o (mare)serie de accesorii diferite, de la soluţii de curăţat şi întreţinere, până la termometru, cleşti şi spatule, fără a lăsa de-o parte un număr uimitor de tăvi, tigăi şi wok-uri diferite.
Am, deci, în faţa mea un adevărat univers uimitor pe care abia aştept să-l descopăr.
Deci, de joi până duminică. am gătit la Ascona 570 MX pentru 10 persoane, un grup împreună cu care am sărbătorit ziua de naştere a unui prieten. Am început cu lucruri mai simple, aşa, ca la început, dar am încercat şi câteva chestii mai deosebite. A fost vânt puternic şi frig, am stat câte 8 ore în picioare, afară, gătind, şi am fost ajutat la tocat şi spălat de câteva doamne foarte îndatoritoare şi recunoscătoare că altcineva se chinuie cu
maldărele de fripturi, frigărui, carne tocată, peşte, legume, fructe etc.
Ca o paranteză, acest grătar poate hrăni lejer 20-30 de persoane, dacă alegi reţetele portivite; grătarele propriu-zise se gătesc foarte rapid.
Fotografiile reprezint[ primele mele încercări (între timp am devenit un pic mai rutinat şi am deja pentru dvs. vreo două surprize pentru articolele viitoare, dar mai am încă multe lucruri de descoperit şi de învăţat, căci acest grătar are multe de oferit) şi chiar reţeta unui desert delicios, încropit în câteva minute din ceea ce am avut la îndemână. Nu a ieşit el, ca aspect, cum mi l-aş fi dorit, dar ştiu unde nu am lucrat bine şi poate fi corectat foarte uşor. Vreau însă să vă dau reţeta, căci îl puteţi încerca şi dvs. acasă. Iată reţeta :
Frigărui de fructe cu sos de smântână
Bucătărie: Reţetele lui Radu
Dificultate: uşor
Cantitate: 4 porţii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gătit: 6 minute
Ingrediente:
2 mere, tăiate în 6 felii şi curăţate de cotoare
2 banane, tăiate bucăţi de 2-3 cm lungime
2 mango, tăiate cubuleţe de 1-2 cm
4-5 linguri de zahăr brun
coaja rasă şi sucul de la 1 lămâie
12 nuci verzi, din dulceaţă
200 ml smântână
2 linguriţe de ulei brun de susan
2-3 linguri de seminţe de susan
60 ml sirop de la dulceaţa de nuci verzi
1 lingură cu amestec de mirodenii pudră (anason stelat, scorţişoară, cardamom, ghimbir, nucşoară, cuişoare)
Instrucţiuni:
Amestecaţi cu zahăr şi suc de lămâie merele, bananele şi mango şi lăsaţi-le să stea astfel câteva minute.
Între timp preparaţi sosul amestecând smântâna cu sirop de dulceaţă, ulei de susan, coajă rasă de lămâie şi mirodenii.
Înfigeţi, alternându-le, fructele în 12 frigări. Încingeţi grătarul (eu am folosit plita de fontă “Plancha“); dvs. puteţi folosi acasă un grătar de fontă. Frigeţi frigăruile, la foc iute, câte 1-2 minute pe fiecare parte, rotindu-le ca să se rumenească uniform.
Serviţi-le alături de sos, presărate cu seminţe de susan.
Sfaturi:
Tăiaţi bucăţelele de fruct egale, ca să obţineţi un contact uniform cu plita; fructele mele au fost tăiate la repezeală şi au ieşit inegale, lucru care nu a “priit” frigăruilor.
Când alegeţi fructele, luaţi în calcul şi câteva căpşuni, tăiate în jumătate dacă sunt mari, ca să obţineţi un plus de culoare.
Închideţi frigăruile cu bucăţi de măr sau mango, nu cu banane, căci acestea sunt moi şi alunecă uşor de pe frigare.
Dacă nu aveţi dulceaţă de nuci verzi, renunţaţi la ele. Folosiţi la sos orice alt sirop de dulceaţă.
Mai luaţi în calcul şi câteva frunze de mentă, pentru decor.
Cam atât am avut de povestit astăzi. Sunt entuziasmat, fără exagerare, de grătarul meu şi, nu uitaţi, vă aştept la primul eveniment din “Marea Grătăreală”.
